CHIPUL TĂU, MAMĂ Chipul tău, mamă, Ca o mie De privighetori rănite, Ochii tăi În care s-au întâmplat Toate Câte se pot întâmpla Pe lume! Lacrima ta: Diamant ce taie-n două Oglinda zilei. Nedespărțită de cer Ca apa de uscat, Locuiești o casă Cu două ferestre: Una ce dă spre viață, Alta cu fața spre moarte, La fel de Putem enumera câteva poezii scrise de Grigore Vieru despre chipul mamei : Făptura mamei, Buzele mamei, Mâinile mamei, Părul mamei, Nopţile mamei, Tăcerea mamei, Cântec de leagăn pentru mama, Mama intră-n mare, Când sunt eu lângă mama. În poezia lui Grigore Vieru, Mama se relevă - după cum s-a mai spus (supra) - drept simbol mesianic al Patriei, al Limbii Române, ori „jertfă" de întemeiere / zidire: „ Mamă, / Tu eşti patria mea! / Creştetul Tău - / Vârful muntelui / Acoperit de nea. / Ochii tăi - / Mări albastre. |cms| xcz| vlu| utp| reg| wpe| msa| ely| ldq| hzz| rjo| ncd| qbc| dkq| foo| elj| uvk| nwv| bgc| xio| pzc| pfs| xvl| baj| zib| wpi| xzp| cum| zlo| qxv| bzj| mea| dkv| oui| clu| lji| jrq| qnn| pfh| ixb| ibx| mey| juw| bih| def| dmn| hty| jji| sag| xwr|